Funcționarea corespunzătoare a organismului uman este condiționată de consum de oxigen de 1 litru/minut. În situații ideale, astfel este facilitată alimentarea cu oxigen a sângelui. Presiunea de oxigen din cadrul sângelui este treptat redusă de diferiți factori de mediu, de modul de viață nesănătos și de modificările cardiovasculare survenite în urma îmbătrânirii.
Ce inspirăm?
În mod ideal, fiecare centimetru cub de oxigen ar trebuie să conțină 20.000 de ioni de oxigen. Însă în zilele noastre, în aerul din București această cantitate este de aproximativ 50 – 100 ion/cm3, în alte localități este de 300 – 400 ion/cm3, și în încăperile neventilate corespunzător este de 25 – 30 ion/cm3. Organismul uman compensează aceste lipsuri – însă doar temporar. Această etapă este urmată de scăderea funcțiilor fizice.
Istoria terapiei cu oxigen
Hipoxia este o stare cronică progresivă, cauzată de lipsa de oxigen sau de alimentarea necorespunzătoare cu oxigen, respectiv de modificările survenite la nivelul schimburilor și a funcționării sau a structurii țesuturilor. Hipoxia sau lipsa de oxigen poate fi o stare generală sau locală.
„Toate bolile grave implică, printre altele, și lipsa de oxigen. Alimentarea necorespunzătoare a țesuturilor cu oxigen este un semn de boală. Hipoxia, sau lipsa de oxigen, la nivelul țesuturilor este cauza de bază a tuturor bolilor degenerative.”- Dr. Stephen Levine
„Cancerul are o singură cauză principală. Înlocuirea respirației obișnuite a celulelor cu respirație anaerobă (lipsa de oxigen)." - Dr. Otto Warburg, premiat de două ori cu premiul Nobel pentru rezultatele obținute în urma cercetărilor în domeniul cancerului.
Cercetările științifice au arătat importanța oxigenului pentru viață. Oxigenul este folosit în numeroase terapii destinate tratării stărilor cronice. Oxigenul a fost folosit, la început, pentru tratarea bolilor pulmonare, a atelectaziei la nou-născuți, a cedării plămânilor și a astmului, fiind apoi gradual introdusă și în terapiile aplicate la nivelul inimii și creierului.
Folosirea acasă a terapiei cu oxigen a apărut la sfârșitul anilor 1970. În cadrul evenimentului „First International Home Oxygen Treatment Research Meeting” (Prima Conferință Internațională Privind Tratamentul cu oxigen la Domiciliu), organizat în februarie 1987 în Statele Unite ale Americii specialiștii în domeniu au arătat faptul că terapia cu oxigen efectuată acasă scade semnificativ rata mortalității, în cazul anumitor boli.
Dezvoltarea științei și a tehnologiei au facilitat progresul cercetărilor dinspre părțile exterioare către părțile interioare, inclusiv până la nivel celular și molecular. Este cunoscut faptul că oxigenul joacă un rol fundamental în schimbul de materiale la nivel celular.
Lipsa de oxigen poate cauza apariția diferitelor simptome și boli:
-dureri de cap cronice, amețeală, leșin
-pierdere de memorie
-probleme psihice, stres, depresie
-stare de oboseală, tristețe, scăderea nivelului de performanță fizică și psihică, extenuare psihică
-insomnie
-apariția sensibilității la fenomenele meteorologice
-creșterea gradului de expunere la boli
-apariția repetată a infecțiilor și ciupercilor
-apariția de boli circulatorii, insuficiență cardiacă
